miercuri, 19 aprilie 2017

sorbim?!

el intră în cafeneaua cochetă
se așează la masa rotundă cu scaune albe de metal
și cere o cafea, nici măcar o cafea spune el, o clipă de liniște
fata îl privește amuzată și-i aduce totuși o cafea aburindă
nu, nu… nici zahăr nici lapte
cafeneaua are o sobă, e cald înăuntru
ceașca e bleu cu margine roșie dantelată
ca o rochiță de domnișoară
el răsucește ceșcuța și rochița
se ridică dincolo de genunchi în sus pe pulpe
înăuntru e albă
soarbe o gură și numără
câte buze de domnișoară s-au lipit de-ale sale
cafeaua e fierbinte, îi încălzește tot înlăuntrul
e întuneric afară și străzile-s pustii, doar lampadarele
ca lumânările pe tortul miresei
cafeaua e gata, dar el tot amână plecarea
întinde nările să-i mai culeagă o dată miresmele
dar ceașca miroase acum a flori
a magnolie, a iasomie, a trandafiri
Marry Me de la Lanvin, i-a spus cândva un gât de femeie
se ridică și iese, îi lasă fetei un ban pentru cafea
și altul pentru ceșcuța ca o rochiță de domnișoară

el își desface cu gesturi târzii nasturii cămășii
îmbracă pijamaua
își potrivește ceasul și îl așează pe noptieră
apoi stinge veioza
mâine are să vie iarăși o zi

de pe raftul cu cărți o ceșcuță bleu cu dantelă roșie
îi zâmbește cochet
sorbim?!


luni, 17 aprilie 2017

Arc

nu de prăbușirea boltei
pe care o clădim
mă tem
căci orice construcție
ce se înalță amenințător către cer
se va prăbuși
ci de strigătul
că n-ar fi trebuit s-o pornim


miercuri, 12 aprilie 2017

Alunecare

Sub petrecerea vântului
Nisipul întrupează fantomatice forme
Peste ele un copil modelând răsăritul
Ai grijă copile de clipa aceasta
Are deja colțul ciobit…


joi, 6 aprilie 2017

Azi facem ghiveci

Azi facem ghiveci. Eu pun în coș vinetele, cartofii dulci, dovleceii, mazărea, ardeii, roșiile, tu pui uleiul, boabele de strugure strivite între buze, parfumul, ciocolata cu dâre, fructul de mango, sucul de zmeuri curgând. Oamenii se împing în noi ca și cum nu ne-ar vedea, ca și cum am fi invizibili. Trecem printre rafturi molcom, abiatingând, ne aplecăm să descifrăm culorile de pe o cutie cu bomboane de ciocolată și mieji de cireși, apoi de pe alta și de pe alta. Oamenii ăștia vând doar culori, cutiile sunt goale. O nimica toată. Tu te-ai oprit între pungile cu mirodenii. Bagi o monedă de 25 de bani și poți inspira marea sau bradul din mijlocul poienii sau doar un poet. Te oprești la pachetele cele mai mici, au miresmele cele mai dense, îmi explici făcându-mi cu ochiul.
Pe măsură ce înaintăm rafturile se fac tot mai mărunte, ne aplecăm tot mai des, culorile și miresmele sunt tot mai profunde, mă lași să înțeleg. Eu cântăresc vinetele, tu zâmbești șăgalnic, ce ghiveci bun are să iasă. Oamenii sunt și ei tot mai mici, nu mai e nicio îndoială, vânzătoarea de la pâine trebuie să se ridice pe un scaun ca să-mi întindă ziua tăiată felii. O să le prăjim puțin și o să le ungem cu ulei de măsline și pastă de usturoi îmi spui, dar nu-ți face griji i-am ținut în apă de roze, are să ne miroasă gura a flori.
Fructele șușotesc gălăgioase, aruncându-și rostiri curcubee peste două galantare cu legumele crude. Roșii?! mă întrebi din priviri, iar eu dau din cap afirmativ și înșfac o cupă să le așez. Rămân însă cu palmele în aer căci nu mă hotărăsc defel, prelungi ca sânii tăi semețindu-și mirarea sau rotunde ca buzele-ți pufăind un sărut rotocol?!
Nu e nimeni la coadă, sau poate sunt, dar au rămas atât de mici că nici nu se mai văd, Eu întind pachetele pe bandă, tu întinzi soarele pe cer. Vinul, vinul tu l-ai ales?! Mă întorc să te-ntreb dacă-ti place cabernetsauvignonul, e un pic taninos îți spun, dar are o aromă plăcută de piele si tabac, am citit asta mai demult pe wikipedia.
Tu nu îmi răspunzi, tu nu ești. Te caut disperat din priviri. Ai fugit probabil să prinzi ultima stea, Betelgeusa. Are să explodeze într-o zi de atâta încântată strălucire, am citit eu într-un articol pe net și-are să se transforme într-o supernovă. Betelgeuse will brighten enormously, perhaps as bright as the full moon and visible in broad daylight, scria în articol, dar tu tot nu te arătai. Te-am căutat printe rafturi, niciunde, printre pașii acoperindu-se unul pe altul ca petalele de trandafiri scuturate peste rădăcinile groase.
Un bărbat mic și rotunjor bolborosește ceva într-o limbă pe care nu o înțeleg și mă trage de mânecă spre casă. Am lăsat acolo toate pachetele, pe bandă le-am lăsat și banda curge devale, pachetele dispar dincolo de capătul ei și reapar la celălalt capăt ca și cum ar fi lipite cu superglue de cauciucul rugos. Eu îi explic că nu ești de găsit, că ești înaltă cam cât mine așa, că ai părul ușor trecând peste umeri, trupul zvelt și zâmbetul larg. Îi explic întruna cu mâinile pe care mi le petrec de jur împrejurul corpului în încercarea de a fi cât mai clar cu putință. Caut din ochi și găsesc. Iau o cutie de ananas din care zâmbește galben o felie rotundă și-i arăt. Uite-așa! Omul parcă e de pe altă lume, parcă nici nu m-a auzit, s-a sprijinit cu un picior în spate, l-a flexat ușor pe celălalt în față și așa ancorat încearcă să mă târâie spre ieșire. Sunt mai zdravăn decât el, rămân neclintit pe picioare.
Deodată sună telefonul. E numărul tău. Răspund. Vocea ta.
- Ai luat tot ce ți-am scris?!


sâmbătă, 1 aprilie 2017

neostoitele miresme

îți miros mâinile a zmeuri
ți-am spus sorbindu-le cu nesaț căușul
tu ai fugit îmbujorată să le speli
în albie cu apă de ploaie
pentru ca de-a doua zi dimineață
să miroasă a mărgăritar
ca și cum brațele ți s-ar dezveli necontenit
lujeri cruzi