Bună dimineața Anne
Aici cerul e înnorat și aduce a geamăt
Păsările zboară jos, mult prea jos
Ciocurile lor lungi și subțiri sfredelesc pământul
iar trupurile alunecă în urmă
scrâșnind neînălțări
Doar din când în când ies la lumină
verdeascuțit
de sub crusta subțire
Tu?! Croșetezi?!
duminică, 26 februarie 2017
joi, 9 februarie 2017
semne de întrebare
ai privit vreodată un căluț de mare în față?
nu-i așa că nu nechează?!
și nici nu-și flutură coama în bătaia vântului
nu scurmă nisipul mării cu copitele
și nici nu sparge valurile cu alergarea-i albastră...
căluțul de mare e mic cât un degetar
poate șade cuminte pe arătător
și are coada încolăcită în semn de întrebare...
nu-i așa că nu nechează?!
și nici nu-și flutură coama în bătaia vântului
nu scurmă nisipul mării cu copitele
și nici nu sparge valurile cu alergarea-i albastră...
căluțul de mare e mic cât un degetar
poate șade cuminte pe arătător
și are coada încolăcită în semn de întrebare...
luni, 6 februarie 2017
miercuri, 1 februarie 2017
delicatețe
vreau să facem dragoste
mi-a spus ferm
cu privirea pierdută spre mare
și trupul vibrând sub rostogolirea de val
avea picioarele subțiri ca două fire de iarbă
mijlocul fin ca al acului ochi
două sprâncene arcuite
cu care pipăia dejurîmprejurul
și mantia străvezie acoperită
cu păuni și cu ochi colorați
stătea pe vârful degetului
și suspina din aripi
la fiece adiere de vânt
așteptând tremurat o reacție pozitivă
am rămas pentru o clipă descumpănit
neștiind cum să răspund
unei asemenea imense delicateți
apoi am alergat degrabă în debara
mi-am pus pelerina galbenă de ploaie
fesul verde cu ciucure roșu
cizmele negre până la genunchi
mănușile din piele maro
ochelarii albaștri de soare...
și ne-am împletit într-un suspin îndeluuung
culorile...
mi-a spus ferm
cu privirea pierdută spre mare
și trupul vibrând sub rostogolirea de val
avea picioarele subțiri ca două fire de iarbă
mijlocul fin ca al acului ochi
două sprâncene arcuite
cu care pipăia dejurîmprejurul
și mantia străvezie acoperită
cu păuni și cu ochi colorați
stătea pe vârful degetului
și suspina din aripi
la fiece adiere de vânt
așteptând tremurat o reacție pozitivă
am rămas pentru o clipă descumpănit
neștiind cum să răspund
unei asemenea imense delicateți
apoi am alergat degrabă în debara
mi-am pus pelerina galbenă de ploaie
fesul verde cu ciucure roșu
cizmele negre până la genunchi
mănușile din piele maro
ochelarii albaștri de soare...
și ne-am împletit într-un suspin îndeluuung
culorile...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)