joi, 24 noiembrie 2016

mic manual de mestecănire

nu e ușor să fii mesteacăn
dar asta aduce nemăsurabile bucurii
să fii alb și aparentnepăsător
e doar una din ele

pentru a ajunge mesteacăn
trebuie să stai nemișcat într-un picior
până ți se-nfioară pielea în crestături zgrunțuroase
să-ți lasi gândurile să înfrunzească
și să le crească vrăbii
să înveți să asculți și să taci
mai adânc decât marea

dacă toate astea ți-au ieșit din prima
urmează să scurmi cu călcâiul
în grămada de vise nedezvelite
lăsând să ți se cufunde trunchiul până la șold
pentru a-și depune rădăcini
ca țestoasele din galapagos
și să-ți lași capul pe spate până când ochii
alunecă în spirală îndărăt
născând priviri noduroase la fiecare clipire

în fine dacă totul a mers strună
iar pielea și privirile
au căpătat străluciri albicioase
și interiorul a început să geamă ușor ca un cântec
sub fiece adiere de vânt
mesteacăne-te să stea!

4 comentarii:

Diana Coman spunea...

Ahhhh, partea cu nemiscatul clar nu-mi iese! Trebuie ca-s furnica ori albina mai mult decat mesteacan, asta este. Bzzzz!

mosu spunea...

hmmm.... eu zic ca partea asta cu nemiscatu e ultima bucata; adica nu-i musai sa fie pe de-a-ntregul; ar fi acceptabila a neagitare, o nenemultumire si la o adica chiar o miscabilanemiscare...

Irina spunea...

Multumesc intru... mestecanire. Ma simt de-acolo, ca acasa in coaja aceea alb-zgrunturoasa.

mosu spunea...

e buna linistea asta mesteceneasca!