sâmbătă, 17 octombrie 2009

Dialoguri imperfecte

K e tâmplar. Face case din lemn. Îi place ce face şi în fiecare searǎ ajunge acasǎ mulţumit de ceea ce a realizat.
De la o vreme K a observat cǎ fiecare cui pe care îl bate în lemn scoate un sunet numai al lui, ca un scâncet. În funcţie de grosime, de lungime, de materialul din care e fǎcut, de forţa cu care e bǎtut, fiecare cui ce pǎtrunde în lemn scoate un sunet ca un cuvânt sau ca o alunecare de arcuş pe corzile viorii. Lui K îi plac poveştile. Îi place şi muzica. Şi poezia…
K stǎ de vorbǎ cu lemnul în fiecare zi. De câţiva ani stǎ. Îşi ia cu el o bucǎţicǎ de hârtie şi îşi noteazǎ toatǎ ziua cuvintele pe care le spune lemnul. Apoi îi vorbeşte el. K este un mic Champollion al inscripţiilor cuieiforme pe lemn.
Oamenii sunt mulţumiţi de casele pe care le face K, doar cǎ în ultimul timp au început sǎ se plângǎ de faptul cǎ din podul casei se aud noaptea poezii.

2 comentarii:

zenobia spunea...

unde îl găsesc pe acest K? vreau şi eu un pod cu poezii!

mosu spunea...

K a plecat deunazi spre Tara Curcubeelor, are un contract cu niste pitici voinici cu case de chirpici, dar daca inchizi ochii acum s-ar putea sa te intalnesti cu el pe drum...